Livia Ștefan (n. 1982) e din Giurgiu, de unde a imigrat în 2007 să mai învioreze Bucureștiul. A debutat cu re.volver (2012), volum urmat de Lolita32 (Casa de Editură Max Blecher, 2016). Punkistă înrăită, cântă în trupa Oedip Piaf.
„Reactivată de excese și de propriul infern, singurul în care mai poate trăi, Laura Palmer este persoana Lolitei32. Iar Lolita rămâne persoana predilectă a Liviei Ștefan care scrie, descrie, enumeră infinit - din acest Thanato Hotel plasabil, pe Terra, oriunde. Și toate, dar toate - Laura Palmer, Lolita32, Livia Ștefan - sunt măștile unei Cassandre cyberpunk îndrăcite, scandând: «vrem să fim tinerii sparți și frumoși»; «mie dă-mi o fericire mică de tot/ cu una mare nu știu ce să fac»; «dacă afară e distopie/ înăuntru e bine». Ei bine, din lăuntrul ăsta nu mai scapi!” Ștefan Manasia
„Poezie, durere constantă, spune Livia Ștefan într-un poem din acest volum, unde referențialitatea și autobiograficul sunt doar piste false pentru un cititor obișnuit. Senzația stranie pe care o simți în timpul lecturii, și după, un gen de imposibilitate existențială fără ieșire, e la fel ca drama soldatului întors din Vietnam, pentru care normalitatea nu mai este posibilă. Thanato Hotel e cel mai bun volum de poezie al Liviei Ștefan.” V. Leac
