„Somnul rațiunii naște monștri.” (Francisco de Goya)
Toate orașele mici ajung să fie pictate în culori monotone, chiar de oamenii lor, a căror figuri inexpresive se perindă pe străzi, oprindu-se în fața vitrinelor prăfuite, florăriilor uscate și a altor suflete, încă neatinse de vreun strop de venin. Umanitatea se atrofiază pe acorduri de vioară, ca într-un șah, unde realitatea subiectivă a fiecărui participant ajunge să se obiectivizeze rapid în alb-negru. Storm Sangster și Art Rose trăiesc o realitate cruntă: orașul în care aceștia locuiesc este lovit de un val de sinucideri, inexplicabil și dureros. Moartea timpurie a tinerilor cade pe umerii lui Storm, a cărei viață se prăbușește cu totul. Jocurile de putere, minciunile și problematica propriilor familii îi vor apropia pe cei doi, însă fiecare mutare pe care o vor face va fi cu adevărat decisivă pentru destinul lor, în lupta continuă de a păstra esența, într-un cadru mâncat de aparențe. Prin ochii lui Art și prin sufletul lui Storm, cititorul va trăi odată cu aceștia fiorii reci ai iubirii, sentimentul apăsător al regretului, simțind totodată și suferința agonizantă a morții, într-un tablou al pierderii timpurii, disperării și trădării amare.