Titluri de credit. Cambia

Autorul a reusit sa cuprinda, in formulari sintetice, o imensa cantitate de informatie juridica si economica privind titlurile de credit, cu referire la cambie, in special.

Lucrarea a realizat si un experiment metodologic reusit, ce se verifica in practica judiciara.

Intr-un domeniu nereglementat de legea civila, precum cel a titlurilor de credit, pentru a expune regimul juridic al acestora, autorul a aplicat un model logic dedus din sfera obligatiilor civile: peste regimul juridic specific creantelor, a suprapus modelul de circulatie al bunurilor mobile, dand efect principiului, cu precadere, in spatiul in care norma pozitiva este incerta sau inexistenta. In acest mod, a reusit sa explice intr-o maniera credibila regimul titlurilor de valoare, culegand consecinte practice: a fundamentat teoretic miscarea si credibilitatea titlurilor, cu referinta speciala la cambie, prin transmisiunea autonoma a drepturilor incorporate.

Lucrarea prezinta cambia ca titlu de credit, evidentiindu-i specificitatea fata de alte titluri de credit, dar, mai ales, ca raport obligational, utilizand in acest scop metoda de cercetare specifica domeniului obligatiilor civile. Din aceasta perspectiva, se distinge de alte lucrari elaborate in acest domeniu, prin care cambia este privita ca o institutie stricto sensu a dreptului afacerilor, iar nu ca o institutie a dreptului obligatiilor.

Valoarea stiintifica a lucrarii este de necontestat, prin corectitudinea analizei stiintifice pe care autorul o realizeaza, precum si prin opiniile personale pe care le exprima in legatura cu diversele aspecte ale problematicii abordate.

Domnul Vasile Luha realizeaza, in cele treisprezece capitole ale acestei carti, o analiza completa a institutiei cambiei. Autorul porneste de la premisa conform careia cambia este un titlu de credit, urmand ca apoi sa analizeze reglementarile juridice in materie cambiala.

Se trece ulterior la o prezentare a caracteristicilor structurale ale cambiei si la o analiza a conditiilor necesare pentru valabilitatea acesteia, facandu-se deosebire intre conditii materiale (substantiale) si conditii formale.

Apoi, analiza se muta pe acceptarea cambiei, insistandu-se pe pozitia trasului inainte de acceptare, pe continutul si forma acceptarii si pe efectele acceptarii.

O atentie speciala este acordata circulatiei cambiei si platii acesteia. Plata constituie „finalitatea si esenta oricarui negot cambial. Crearea si circulatia titlului nu are alt scop decat achitarea sumei inscrise in cambie si stingerea obligatiilor ce rezulta din ea”. Se remarca faptul ca Legea cambiala nu reglementeaza decat stingerea obligatiilor cambiale prin plata. Asta nu exclude, remarca autorul, posibilitatea de stingere a lor prin mijloace de drept comun: remitere de datorie, compensatii, fuziunea, novatiunea.

In continuare sunt prezentate actiunea de regres cambial, interventia, procesul cambial si actiunile extracambiale.

In ultimul capitol autorul isi propune sa raspunda la doua intrebari: Este cambia un instrument apt sa satisfaca nevoile unei economii in continua miscare, perfectionare, informatizare? Functiile sale corespund exigentelor economiei actuale? De raspunsul la aceste intrebari depinde viitorul cambiei: „va continua sa functioneze si sa se perfectioneze sau va disparea asa cum au disparut atatea institutii juridice in tumultuoasa istorie a relatiilor economice.”