Toamna patriarhului

„Narațiunea se desfășoară în mare parte în mintea generalului, dar García Márquez intră și în alte minți cu o intensitate de scurtă durată, vorbind deseori cu vocea colectivă a tuturor oamenilor din națiunea distrusă; și astfel, prin introducerea necruțătoare a cititorului în aceste perspective deosebit de detaliate, el luminează monstrul în interior și în exterior, oferind întregul. […] Majestos... Superb... Un portret uluitor al arhetipului, al tiranului fascist patologic. Gabriel García Márquez este la fel de imens ca Melville și Dostoievski."