Dacă m-aș încumeta să definesc lirica Irinei Magierka, aș zice că este o alchimie a simțurilor ce recreează Universul, îl domesticește, transformându-l în argintul unei oglinzi transcendentale.
Irina se scrie pe sine, revărsând, ca printr-o pâlnie, dinspre ea înspre lume, emoții puternice, care surprind realitatea în tentaculele unei abordări metafizice și o fixează spectaculos în imagini surprinzătoare pentru simțurile celui cu care intră în contact. (Em Sava)