Trei slavi de la Rasarit

”Cartea aceasta am scris-o înainte de a o aşterne pe hârtie. Am trăit-o. În călătoriile de documentare prin fosta URSS, ca jurnalist, prin lecturile din profunda literatură rusă, chiar învăţând limba rusă. Chiar dacă nu am învăţat-o temeinic în cei 8 ani cât am fost obligat s-o învăţ. Dar mi-am recuperat ignoranţa cu ajutorul turiştilor ruşi veniţi la mănăstirile din România şi al căror ghid şi destoinic învăţăcel am fost într-ale limbii lor, dar şi ale sufletului lor.Nici o clipă n-am uitat însă că tatăl meu, ofiţer de carieră, pe care l-am văzut prima oară abia la vârsta de 5 ani, a cunoscut, ca prizonier de război între anii 1942-1946, ororile gulagului de la Vorkuta, din Extremul Nord, ca mai apoi, revenit în România, să fie arestat, deţinut (fără măcar să fie judecat) şi eliberat fără nici o explicaţie, dar pus sub supravegherea poliţiei secrete - Securitatea, parteneră a KGB-ului sovietic.Toate acestea fac parte din viaţa noastră a tuturor, cu bune şi cu rele. Iar din toate, jurnalistul din mine a încercat să extragă adevărul. Din raţiuni diverse, nu întotdeauna rostit. Concluzii? Ca orice jurnalist, n-am făcut decât să vă furnizez informaţii, unele din ele inedite, altele nu pe de-a-ntregul exprimate anterior. Las cititorul să ajungă la concluzii.” (Constantin Lupu)