...stăm fiecare strânşi, închişi
în solitudinea lui,
cum stă nuca în coajă.
aş vrea ca norii să fim,
mereu migratori unul spre
altul, topindu-ne,
dizolvându-ne unul în
altul, într-o comună
conlucrare, aducătoare de furtuni
şi-apoi dispărând,
fără nici un rest şi regret,
în seninul veşnic neschimbător
ce se iscă în urma lor...