Problematica anxietăţii rămâne o temă interesantă de cercetare, foarte ofertantă, având în vedere multitudinea de perspective din care poate fi abordată. Ceea ce este important de punctat este faptul că, având în vedere multitudinea scenariilor de viaţă în care apare, ar trebui să fim foarte deschişi şi interesaţi, ca psihoterapeuţi, de căutarea cheilor de decriptare a mecanismelor anxioase individuale.
Filonul anxios se poate întinde uşor, pentru că anxietatea se transmite transgeneraţional cu o rapiditate uimitoare, ceea ce poate crea o multitudine de scheme nevrotice care ne-ar prinde în „prizonierat”.
Dacă ne ghidăm după principiul că succesul este al clientului care lucrează cu propria persoană, nu al demersului psihoterapeutic aplicat, vom putea fi centraţi ca terapeuţi pe miracolul care se întâmplă atunci când „pică fisele” în mintea clientului pe care-l asistăm.