Ultimele fabule inchipuite ale lui Urmuz in imaginarul autorului

„Dorind să dea rotunjime acestui nou volum, unitar nu numai prin specia cultivată, ci și prin structura modelului urmuzian (fabula Cronicari a maestrului), atât ca afabulație, cât și ca morală (cu singura diferență că Urmuz scufundă complet morala în absurd, ermetizând-o prin echivoc și aparent voit non-sens, prin paradox), Romulus Sălăgean înrămează cele 100 de fabule între un Prolog și un Epilog, simțind poate nevoia de ordine, de structură prin care să comunice discret o altă intenție, aceea de cadru pentru un tablou în care fi ecare fabulă e privită ca un detaliu într-o compoziție unitară prin stil și conținut. De altfel, putem citi textele ca o continuare a fabulei lui Urmuz, tot așa cum Vasile Voiculescu își concepea Sonetele în continuarea Sonetelor shakespeariene, numerotându-le ca atare (cu cifre romane, de la I la C), încadrându-le astfel într-un model cultural, ceea ce ne sugerează și titlul: Ultimele fabule închipuite… Fabulele lui Romulus Sălăgean sunt un omagiu adus lui Urmuz.” Lucian Costache