Vezi mai multeFilosofia lui Schelling nu are destin. Imensul ei şantier rămâne deschis, deşi nicio gândire nu a căutat sistemul cu atâta pasiune. (...) Pe măsură ce vor dispărea imaginile grosiere care îi grevează încă numele, e cu neputinţă acum să nu filosofăm împreună cu Schelling. Problematica lui Schelling este, într-adevăr, inevitabilă. Ea fecundează şi conţine orice interogare.
CLAUDE BRUAIRE
„Cum stai cu dialogurile (...) lui Platon? Dar cu Cusanus? Dar cu Schelling?”, mă întreba Constantin Noica într-o scrisoare din 10 decembrie 1981. Teribilă premoniţie sau intuiţie vizionară, cum vrem să-i spunem! Răspunsul la ultima întrebare – implicând şi referinţele frecvente la primii doi invocaţi (filosoful şi teologul) – îl dau abia acum, după atâţia ani, prin această carte care întregeşte „trilogia” exegetică ce are ca obiect gândirea filosofico-teologică a lui Schelling.