MORAR GĂSEŞTE ŢAPI ISPĂŞITORI PENTRU FALIMENTUL BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR
“Inainte de a ataca un abuz, trebuie să vezi dacă poţi să-i distrugi temeliile !"
Luc de Clapiers
1. In loc de prolog la adevărul despre falimentul BIR
România Va putea să-şi continue dezvoltarea economică şi să evite o nouă mare criză numai dacă vor exista şi bănci direct interesate care să crediteze economia reală.
Din nefericire, în România nu mai există un sistem bancar românesc, băncile ce operează în prezent pe piaţa din ţară sunt bănci cu capital străin, deci se poate spune că există un sistem bancar în România şi nicidecum un sistem bancar românesc.
Capitalul autohton (sângele economiei) în sistem a rămas de numai cca. 8 - 10%, fiind concentrat la CEC Banc şi la Eximbank - ultima fiind nu o bancă comercială ci o bancă de garantare a exporturilor.
Băncile străine ce operează în ţară nu sunt interesate să investească în economia reală fiind, practic, bănci speculative şi interesate să trimită banii băncilor-mamă din statele care au, la rândul lor, probleme.
Pe de altă parte, aceste bănci (cele cu capital străin) au fost şi încă sunt mult mai interesate să crediteze România (debitor mai sigur decât întreprinzătorul român) care emite titluri de stat prin Ministerul Finanţelor Publice pentru asigurarea necesarului la bugetul ţării, băncile asigurându-şi astfel şi dobânzile, respectiv profitul, care ulterior ia drumul către băncile-mamă.
Situaţia actuală se datorează nu numai actualei crize generalizate dar şi istoriei anilor post-decembrişti în care nu s-a dorit, din punct de vedere politic, ca România să se dezvolte şi prin forţe proprii, nu numai prin investiţii străine.
Ar fi aici de reamintit faptul că, în seara zilei de 30 iunie 2000, postul TV - Antena 1 l-a avut ca invitat pe domnul Emil Constantinescu.
Referindu-se, printre altele, la sistemul bancar românesc, fostul preşedinte al României afirma că: “după 1990, s-au înfiinţat prea multe bănci | şi se întreba retoric “de unde au provenit banii pentru crearea acestora”.
Aserţiunea sa era cu atât mai surprinzătoare pentru lumea bancară deoarece, după noiembrie 1996, când CDR preluase puterea, nu mai conteneau declaraţiile liderilor acesteia, referitoare la susţinerea sectorului privat al economiei care, normal, urma să fie susţinută de către şi prin bănci comerciale nu numai a capitalului străin, dar şi cu capital autohton.
La baza distrugerii băncilor româneşti cu capital majoritar autohton s-au aflat Programele PSAL II şi PSAL III al căror coordonator a fost Traían Băsescu.
Una din componentele PSAL II l-a constituit reforma bancară, respectiv privatizarea băncilor cu capital de stat (BCR, BRD, Banca Agricolă) şi eliminarea din sistem a acelora cu mari pierderi.
Ceea ce a urmat, cunoaşte toată lumea: dezastrul economiei şi, concomitent, aplicarea în practică şi a unui plan de distrugere a tuturor băncilor româneşti cu capital privat. Pe baza unui astfel de plan au dispărut Baancorex, Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor, Credit Bank, Columna, Albina etc...