Prin capacitatea excepțională de a sugera sensuri înalte în cele mai neînsemnate amănunte, prin vocația, tot mai rară azi, de a despica platitudinea în patru pentru a scoate la iveală drame mocnite și, desigur, prin maturitatea stilului, care e a unui autor îndelung exersat, Ioan Groșan a arătat, încă de la debut, o vocație, indiscutabil, de prozator. – Radu G. Țeposu
Ioan Groșan (n. 3 octombrie 1954, comuna Satulung, județul Maramureș) a absolvit în 1978, Facultatea de Filologie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Secretar de redacție
redacție la revista Echinox (1974–1978). Profesor de limba și literatura română la Școala
generală nr. 157, București (1978–1989). Director artistic al Studioului de creație cinematografică al Ministerului Culturii, condus de Lucian Pintilie (1990 –2000 ). Redactor la Cațavencii (1991–2017). Din 2014, este șef birou Relații publice la Muzeul Național al
Literaturii Române. A publicat cărțile: Caravana cinematografică (Editura Cartea Românească,
1985, Premiul de debut al USR), Trenul de noapte (Editura Cartea Românească, 1989), O sută de ani la Porțile Orientului (Ed. Polirom, 1992), Planeta Mediocrilor (Ed. Polirom, 2015), Un om din Est
(Editura Tracus Arte, 2010), Lumea ca literatură (Ed. Polirom, 2017). Povestirile sale au fost
traduse în Franța, Germania, Anglia, Rusia, Ungaria, Vietnam.