Urciorul de aur. Spargatorul de nuci

„Maestru al fantasticului, deschis spre grotesc şi ironie”, Ernst Theodor Amadeus Hoffmann (1776-1882) este cunoscut şi îndrăgit şi astăzi de către tinerii cititori pentru celebrele sale basme Urciorul de aur şi Spărgătorul-de-Nuci. Întâmplările ciudate şi suferinţele studentului Anselmus iau sfârşit odată cu căsătoria sa cu frumoasa Serpentina, fiica arhivarului Lindhorst, de la care primeşte ca zestre urciorul de aur, proprietatea ei. Ajunge la ţintă prin forţa sa lăuntrică, prin credinţă şi cunoaştere. „Poart-o adânc în suflet pe cea care te iubeşte, îl povăţuieşte arhivarul, şi vei contempla atunci minunile splendide ale urciorului de aur şi vei fi fericit mereu...” Basmul despre Spărgătorul-de-Nuci şi Regele Şoarecilor, o înlănţuire de minunate întâmplări visate de „Maria Stahlbaum, fiica unui respectabil medic consilier”, confirmă cu asupra de măsură că „asul din mânecă” al acestui „inepuizabil vrăjitor” şi „prestidigitator literar” este fantezia sa neţărmurită şi imprevizibilă.