Urcus spre Inviere

Finnd eu nemernic si strain pe acest pamant, ca si toti parintii mei, si cugetand la cele petrecute in viata mea, mi-am adus aminte de unele predici pe care le-am vorbitoarecand parintilor si fratilor din aceasta Sfanta Manastire Sihastria, pe vremea cand, cu nevrednicie, eram povatuitor duhovnicesc al lor. Deci, am socotit ca ar fi bine sa scriu unele dintre aceste predici ce mi s-au parut a fi bine sa scriu unele dintre aceste predici ce mi s-au parut a fi mai de folos atat pentru cinul nostrum calugaresc , cat si pentru credinciosi.

O mare parte dintre aceste predici le-am scris la liniste, intre anii 1958-1964, cand, din cauza pacatelor mele, am plecat in pribegie, retragandu-ma la singuratate in muntii Raraului si in padurile secular ce imbraca valea Bistritei. Ziua si, mai ales, noaptea, dupa ce-mi terminam randuiala de rugaciuni catre Dumnezeu si Maica Domnului, ocrotitoarea tuturor crestinilor, care dura mai mult de zece ore, indemnat de cuget si si intarit de Duhul Sfant, ma apucam de scris. Eram singur si nu vedeam fata de om mult timp, dar eram fericit in acesta imparatie a linistii. Scriam zilnic cateva pagini, mai mult din memorie, la lumina slaba a focului din gura bordeiului sau la lumanare, pentru ca nu aveam cu mine decat cartilede pravila, Sfintele si Preacuratele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos, cu care ma impartaseam saptamanal, si doua carti foarte iubite mie:
Cuvintele ascetic a Sfantului Isaac Sirul si Paza celor cinci simturi a Sfantului Nicodim Aghioritul. Textele biblice le scriam din memorie. Ce dumnezeiasca este linistea, unita cu rugaciunea in singuratate! De cate ori imi amintesc de acele clipe, nu ma pot opri din plans...