Frecvent citată, (mai) rar citită (în traduceri), cartea lui Meyerhold, tipărită în anul 1913, la Sankt-Petersburg, îşi aşteaptă de multă vreme versiunea românească. Alături de eseurile lui Adolphe Appia, Edward Gordon Craig şi de caietele de regie ale lui K. S. Stanislavski, această culegere de articole nu poate lipsi dintre lecturile oamenilor de teatru, de la noi şi de aiurea, care îşi respectă statutul profesiei. Volumul sintetizează meditaţiile unuia dintre cei mai mari regizori şi creatori de şcoală din secolul XX pe seama spectacolelor proprii create în perioada 1905–1912, montări marcate de fascinaţia simbolismului şi a reteatralizării teatrului prin apelul la prosceniu şi mască.
Carte editată cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi al UNITER
„Subordonarea efortului regizoral unei singure idei – aceea de stilizare pictural-muzicală – merita a fi cunoscută – acesta este rostul cărţii din 1913. În apărarea principiului deja experimentat în multele spectacole, Meyerhold aduce o definiţie memorabilă a stilizării şi, de aici pornind, a convenţiei, care începe cu o negaţie (de altminteri, în tot ce va încerca pe scenă şi va argumenta cu uneltele scrisului, Meyerhold începe cu o negaţie).
O experienţă regizorală covârşitoare prin profunzimea şi îndrăzneala opiniilor şi a analizelor, o imaginaţie luxuriantă, un spirit critic veşnic la pândă, în căutare de oponenţi, fraza de o expresivitate remarcabilă, cutezanţa şi neliniştea căutărilor creatoare rămân aşternute în crâmpeie ale cărţii, intitulate provocator, prin modestie: Despre teatru.” (Sorina Bălănescu)