Privindu-se în oglindă, vedea o altă Paule, preocupată cu pasiune de frumuseţea ei şi trecând cu greu de la condiţia de tânără femeie la aceea de femeie tânără". Această frază plină de melancolie, din care răzbate mica melodie atât de dragă admiratorilor romancierei Françoise Sagan, dă tonul acestui roman celebru, ecranizat de Anatole Litvak.
Paule... decoratoare de modă, neglijată de amant, adorată de un tânăr cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea, neliniştită, ezitantă în pragul unei noi relaţii - iubire, pasiune, toană? - , chinuită de o dorinţă disperată de fericire, de tinereţe... O femeie de aproape patruzeci de ani, căreia autoarea îi zugrăveşte portretul cu multă tandreţe, ironie şi luciditate.
După Bonjur, tristeţe, cartea de faţă descrie nemiloasele paradoxuri ale iubirii. Nimeni nu scapă de iubire şi de singurătate. Putea Paule să iubească •altceva decât pe ea însăşi şi propria existenţă"? Roger putea iubi altceva decât confortul unei vieţi distrate şi egoiste? Şi Françoise Sagan pune întrebări la care toţi ar trebui să încercăm să răspundem. Putem, preocupaţi de noi înşine, să iubim? Cel care iubeşte, nu-i condamnat la suferinţă? Iar cel care refuză să sufere nu se protejează pur şi simplu de iubire? Stil simplu, captivant, care ne introduce în viaţa pariziană şi în vidul unor vieţii egocentrice.
