Vezi mai multeAntologie și studiu introductiv de Bogdan CREȚU
Cred că două sunt direcțiile, perspectivele din care poezia lui Ioanid Romanescu poate și chiar trebuie adusă în actualitate. Există, mai întâi, o încredere și un devotament în și pentru Poezie, duse la intensitatea unui adevărat cult, pe care aproape nici un alt poet postbelic nu le-a întreținut la modul explicit atât de insistent. În al doilea rând, poetul nu s-a ferit de experiment: o bună parte din textele sale au cultivat biografismul, discursul oblic, ironic, atitudinea histrionică. Aceste texte rezistă și pot intra în consonanță cu poezia actuală. Între cele două formule, prima post-romantică, declarativă, uneori chiar lozincardă și cea butaforică, dezinhibată, ironică există o condiționare: cea de a doua mască își arogă dreptul de a se da în spectacol, de a-și asuma public enormitatea gesturilor, insolența tocmai în calitatea cardinală, dacă nu chiar unică, de poet.
Bogdan CREȚU