Vanatoarea de vulpi

Filmul Vânătoarea de vulpi este considerat un moment de graţie în cinematograful românesc. Este vorba de o adaptare a romanului "Nişte ţărani" de Dinu Săraru, a cărui acţiune se plasează în anii'50, perioadă disperată în istoria satului românesc, momentul în care regimul politic decide colectivizarea obligatorie a agriculturii. Personajele principale, Năiţă Lucean şi prietenul său Pătru cel Scurt, sunt doi ţărani care fac eforturi lipsite de speranţă pentru a supravieţui tăvălugului politico-ideologic. Ei ştiu şi simt că viața lor se va schimba răsturnându-li-se obiceiurile, tradiţiile și datinile cu care trăiau. Ca să nu li se răpească avutul la “colhoz”, Năiţă foloseşte cu viclenie chiar legile în vigoare. Singura lui şansă de a mai păstra o bucăţică de pământ este să ridice cât mai multe temelii de case, terenul acestora neintrând în proprietatea colectivă. Lupta lui Năiţă, Pătru şi consătenii lor este istovitoare şi fără garanţii de reuşită. Vine iarna și nu se știe ce aduce primăvara... Vânătoarea de vulpi exprimă metafora hăituirii și a distrugerii țărănimii ca și clasă socială în România. În raport cu romanul, regizorul Mircea Daneliuc impune în film criterii temporare proprii în desfăşurarea evenimentelor. Pelicula începe şi se termină cu secvenţe de la înmormântarea lui Pătru. Cortegiul funerar, lung şi tăcut devine simbolul dispariţiei unei lumi milenare.