Vezi mai multePiersicul înflorit scînteia în soare cu miile lui de picături de ploaie. Un curcubeu se desena la orizont, cuprinzînd în arcul său satul Bruegel, unde, la hanul «Pămîntul Făgăduinței», venea pe lume Pieter. Imaginea satului se reflecta în ochii lui și el îi simțea frumusețea de la vârsta cea mai fragedă.
Creatorii din Țările de Jos s-au regăsit întotdeauna în Breugel. Artist al tăcerii și al avântului impetuos, ai bucuriilor robuste și al unei poezii delicate, Bruegel, care reflectă îndrăznelile și certidunile lor, simbolizează geniul flamand.
Felix Timmermans (1886-1947) a fost unul dintre cei mai populari scriitori belgieni, puternic înrâurit de folclorul flamand. Cartea de fașă s-a impus ca cea mai valoroasă lucrare literar-artistică dedicată lui Pieter Breugel cel Bătrân, fiind tradusă în zeci de limbi.
„Pieter lucrează cu limba puțin scoasă printre buze. Mari picături de sudoare îi cad pe barbă, iar artistul nu simte căldura. Trăiește cu personajul pe care-l pictează.
Aproape că nu mai desena acum și toată pasiunea lui se îndrepta spre pictură. Era fericit să vadă cum se nasc culorile pe pânză, lucru asemănător cu deschiderea florilor, sau să urmărească cu penelul legăturile strânse care existau între omuleții săi caraghioși și case, peisaj și atmosferă. Fiecare personaj, fiecare detaliu aveau o importanță capitală în povestirile sale în culori pe care le trata acum cu mai multă îndrăzneală.” (Marea călătorie)
„Pieter își mai privi o dată atelierul. Văzu din nou lupta dintre Grași și Slabi, un proiect pentru «Drumul Calvarului», o schiță pentru «Uciderea Pruncilor» și într-un ungher un portret în peniță al lui Jan Nagel. Îl luă de pe perete, îl puse în buzunar și ieși pe neașteptate.
Odată urcat în diligența care avea să-l lase la Bruxelles, desfăcu portretul lui Jan Nagel. Se însera și Pieter nu mai putea distinge trăsăturile desenului, dar știa ce vie era figura marelui său prieten.
Era o seară dulce de vară. Smocuri de fân, strânse căpițe, parfumau câmpia adormită.” (Marieke)