Tiziano, unul dintre cei mai de seamă pictori ai Şcolii Veneţiene, a rămas în conştiinţa posterităţii graţie versatilităţii sale şi abilităţii de a picta deopotrivă portrete, peisaje, scene biblice şi mitologice, precum şi datorită tehnicilor inovatoare în aplicarea culorilor, care aveau să-i influenţeze nu doar pe pictorii italieni din perioada Renaşterii, ci şi generaţiile viitoare de artişti occidentali.
Data naşterii lui Tiziano nu se cunoaşte exact. Cele mai multe mărturii în acest sens iau în calcul anul 1477, bazându-se pe o scrisoare a pictorului către Filip al II-lea. Însă o parte a istoriografiei moderne plasează data naşterii artistului între 1488 şi 1490.
Din 1520 a început să-şi semneze şi să-şi dateze operele. În 1533 i s-au acordat onoruri şi privilegii după ce l-a pictat pe împăratul Carol al V-lea. Zece ani mai târziu ducea la bun sfârşit trei lucrări importante cu subiect biblic, printre care: Cain şi Abel, Sacrificiul lui Isaac şi David şi Goliat.