„Scriitorii sunt legați între ei prin firele invizibile ale literaturii, ca într-un țesut viu. Și, deși fără voia lor, poate că niciunul nu ar fi fost posibil fără ceilalți. Nu mă pot gândi la Vintilă Horia, fără să mă gândesc, în același timp, la marii scriitori ai exilului aflați de partea cealaltă a versantului ideologic. Deși dintr-o generație mult mai tânără, Norman Manea a avut mai mereu de suferit de pe urma raportului tensionat cu evoluțiile politice din țara de origine, atât înainte de 23 august 1944, cât și după. Vintilă Horia, Norman Manea sunt scriitori cu opere visceral marcate de suferința pribegiei și se găsesc, fiecare, la câte unul dintre capetele (opuse) ale – așa cum îl voi numi aici – exilului ideologic.”
fragment




