Acţiunea romanului Visul eroilor (1954) se petrece în zilele pline de strălucirea şi freamătul carnavalului, într-un Buenos Aires pe cât de real şi de recognoscibil, pe atât de învăluit în aura misterului. Încă din copilărie, întregul demers al protagonistului, Emilio Gauna, urmăreşte dobândirea certitudinii - pentru alţii, dar îndeosebi pentru sine însuşi - că, la rigoare, nu s-ar dovedi laş, ci plin de curaj. În el „doarme“ un virtual erou care se visează ca atare pe sine însuşi (de aici şi opţiunea pentru această traducere a titlului). Confirmarea va veni într-un final surprinzător, care introduce, pe lângă nota de fantastic, o tentă de proză poliţistă. La apariţia celei mai cunoscute opere a lui Bioy Casares, Invenţia lui Morel, marele său prieten Borges remarca admirativ construcţia impecabilă, echilibrul desăvârşit dintre real, imaginar şi simbol. Afirmaţia se poate extinde şi asupra romanului de faţă.
Mariana Vartic