Zâmbetele nu fac zgomot/ I sorrisi non fanno rumore de Enrica Tesio este o poveste urbană dulce-amară despre viață, despre noi înșine, despre părinți și copii, despre Crăciun și despre vremurile grăbite pe care le trăim, în care emoțiile, gândurile și sentimentele sunt trăite pe fugă, dar și despre cursa spre perfecțiune a societății actuale, în care, orice mică greșeală poate stârni o tornadă de reacții.
Cartea spune povestea Antoniei (Toni), o scriitoare talentată de cărți ilustrate pentru copii, pe care fostul ei soț, Cesare, o numește „mélomamma”. Toni este mama suprasolicitată a unei fiice de opt ani și o femeie de succes, foarte ocupată, care și-a pierdut de curând mama. În puținele ei momente de liniște, o furtună de gânduri – despre îndatoririle ei casnice, despre cariera ei profesională, despre fiica ei mereu nemulțumită și despre viața ei de femeie divorțată – îi invadează mintea, amestecându-se într-un amalgam zgomotos.
Enrica Tesio este originară din Torino, are trei copii, o relație de iubire și o carieră impresionantă de copywriter, meserie pe care o practică cu pasiune încă de la vârsta de 20 de ani. A debutat ca scriitoare în anul 2015, când a publicat cartea „La verità, vi spiego, sull'amore”, care a inspirat un film regizat de Max Croci.
Enrica Tesio a cochetat și cu poezia, fiind autoarea volumului în versuri „Filastorta d'amore: Rime fragili per donne resistenti”. Însă se pare că proza este genul care o prinde cel mai bine, din portofoliul ei făcând parte și romanele „Dodici ricordi e un segreto” (2017) și „Tutta la stanchezza del mondo” (2022), care a inspirat un spectacol împreună cu Andrea Mirò. Cartea de față, „Zâmbetele nu fac zgomot” va fi, de asemenea, adaptată pentru marele ecran.






















