Mă las purtat de imaginație și inspirație divină, pentru că ele sunt singurele adevăruri nerecunoscute de majoritatea, au darul de a aduce în prim plan câte ceva din creația ce aparține universului.
Prin intermediul conștiinței, aflăm că materializarea este acel necesar care face punte între creator și creație.
Mărturisesc că am avut ceva probleme cu agorafobia, însă ideile au grăit și m-au determinat să particip în spațiul public folosindu-mă de acel discurs care nu voia să se expună în fața ascultătorilor.
Pe palierul simbolistic al arborelui nuanțat, din toată negarea, sucumbă trăirea, de fiecare dată, speranța, culoarea capătă forme, înflorind dorința de a lupta pentru viață.
Consumând drame existențiale, te prinzi fără să vrei de orice poate să te salveze.
Gândurile uneori sunt interferențe ale totului, fiind preluate și oferite în necunoștință de cauză de crez, numit premoniție.
Adrian George Itoafă