Zilele mele cu Renata

Ma intrebam daca am trait destul ca sa pot scrie veridic, daca am suficienta experienta de viata, daca nu sunt prea necopt, cu coaie inca de pitigoi. Si-mi dadeam seama ca schioapat, ca n-am acumulat suficient, dar consideram ca pot sa compensez inteligent din lecturi si din filmele vazute. Sunt mort dupa filme, cateodata am urmarit si 24 de ore neintrerupt filme. Pana ma usturau ochii si se inchideau si daca as fi pus scobitori intre pleoape, ca in Tom si Jerry. Nu vroiam sa ratez, sa-mi iasa o balega ca multor altor scriitori, paralela cu viata. Vroiam sa simta fumul tigarii cititorul cand un personaj fumeaza sau mirosul ciorbei cand acelasi personaj mananca la pranz.
Daca minciunile dintr-o viata s-ar transforma cine stie cum in apa, camerele noastre ar deveni sicrie cu inecati in orasele ce si-ar arde ultimele lumini in strafunduri, pana ar disparea rand pe rand bulele de oxigen, ca si speranta intr-un maine, la adancime. Daca pana acum n-am reusit sa invat sa mint acceptabil, n-o s-o fac nici acum.