Brains On Fluffy Pillows este un exemplu de alternative jazz rock, sau indie jazz, un gen care nu prea există la noi, dar este foarte prezent, în diverse forme, pe scenele de jazz din lume. Iar Suzana Laşcu – o prezenţă meteorică dar remarcabilă pe scena românească între 2010 – 2013, întreruptă de studiile de jazz de la Groningen (Olanda) – face parte dintr-o generaţie de artişti pentru care diferitele genuri sunt la fel de viabile şi pot fi abordate cu acelaşi curaj, ignorând barierele stilistice.
Violet Light începe cu o secvenţă instrumentală lirică, quasi-atonală, apoi se transformă într-un vârtej drum’n’bass punctat de solo-urile nervoase ale saxofonistului Tim De Vries şi chitaristului Milton Rodriguez Cisneros, al cărui sunet se revendică decis din rock, deşi notele sunt de jazz. La Father Bacteria Is Rising avem Sprechgesang à la Kurt Weill, trecut însă prin pedale de detune şi flanger, şi clarinet bas amintind de Willem Breuker. Drum’n’bass-ul loveşte din nou cu Chaka, hit-ul albumului (!). Lamento To The Endless Sacrifice and Futile Wars sună ca muzica unui thriller psihologic, şi se încheie cu acutele d-rei Laşcu care pare s-o invoce pe Nina Hagen. Paradise Seekers e mostly rock, deşi basul cu fuzz al lui Johannes Fend frizează free jazz-ul. Ending Tune reia, surprinzător, tradiţia scat, dar cu pedale de reverb şi delay pe voce şi cu un nou solo vulcanic al lui De Vries. Iar Resurrection Of Leela face aluzie în acelaşi timp la Turangalîla-Symphonie a lui Olivier Messiaen şi la un personaj din serialul Futurama.
Un debut viu şi colorat al unei vocaliste şi compozitoare de 22 de ani, care trăieşte în 2016, nu în ’50 sau ’70, şi care, pe lângă calitatea compoziţiilor şi aranjamentelor, are şi avantajul imens al originalităţii. Cristina Dumitru