Fragment dintr-un interviu cu autorul, de Catalina Miciu
Nota 10
Să fii scriitor înseamnă să nu fii nimic, îi scrie la un moment dat Volodia Saşei. Ce înseamnă să fii scriitor, domnule Șişkin?
Dacă priveşti de la distanţă, a fi scriitor înseamnă să faci cuvinte, dar ele oricum sunt deja, mereu au fost. Dar, de fapt, scriitor este cel care îşi dă seama că nu poţi spune nimic prin cuvinte. De fapt nu există cuvinte prin care să poţi exprima ceva. Toate cuvintele s-au terminat demult.
N-o să uit niciodată – am vrut pentru prima oară în viaţă să fac o declaraţie de dragoste unei fetiţe, am deschis gura şi mi-am dat seama că nu există în natură cuvinte care să poată exprima ceea ce simt eu. Tot ce e adevărat, important şi care ni se întâmplă e în afara cuvintelor. Cuvintele sunt trădătoare. Nu te poţi baza pe niciunul. Devii scriitor când începi să-ţi dai seama de deşertăciunea cuvintelor, să conştientizezi că e imposibil să redai prin cuvinte ceea ce trăieşte în afara cuvintelor. Tot ce este adevărat nu are nevoie de cuvinte.
Încă de la şcoală am măzgălit deasupra tablei o lozincă din cabinetul de literatură – celebrele cuvinte ale lui Turgheniev despre „măreaţa şi puternica limbă rusă”. Dar începi să scrii şi toate cuvintele sunt moarte, nişte cadavre. Uite, aşa devii scriitor – când îţi dai seama de faptul că limba s-a terminat, aşa cum se termină pasta de dinţi în tub. Toate cărţile mele sunt despre faptul că nu poţi reda ceva prin cuvinte.
Şi problema e, probabil, nu numai cu limba rusă, ci cu limba în general.
Scriitor este cel care ia, fără să aleargă, acea limbă care i se dă, cea mai amărâtă şi mai jigărită, şi o face mare şi puternică. Aici nimeni nu te ajută. Toată viaţa te lupţi singur cu limba. (continuarea aici: http://blog.carturesti.ro/tot-ce-e-adevarat-important-si-care-ni-se-intampla-e-in-afara-cuvintelor-interviu-cu-mihail-siskin/)