Tempo de amor

Cine nu a descoperit pînă acum miracolul muzicii braziliene, are un binecuvîntat prilej să o facă, audiind / bucurîndu-se de / discul „Tempo de amor”, acreditat de doi dăruiţi interpreţi români care încearcă să lanseze prin argumentele artei lor o amplă punte către îndepărtata ţară din America Latină, întinsă cît un continent, în mare măsură nelocuită, misterioasă şi fascinantă, frenetică şi contrastantă, frapant de policromă şi intens seducătoare...
Ascultîndu-i şi reascultîndu-i pe Gabriela Costa, pe Alex Man, ajungi să nutreşti convingerea că ei au fost născuţi şi nu făcuţi pentru bossa nova, pentru samba, pentru choro, specii muzicale cu care cei doi se identifică afectiv şi profesional în totalitate. Că brazilienii înşişi sunt îndrăgostiţi de muzică, de ritm – este o constatare aproape axiomatică, atîta timp cît acolo mai tot omul de pe stradă ştie să cînte la un instrument, cît sălile lor de concert se umplu invariabil cu mii de melomani care-şi cultivă cu respect valorile, bucurîndu-se să cînte împreună cu artiştii de pe scenă piesele preferate, cunoscîndu-le pe dinafară şi textele!
Să procedez la un act de temeritate, încercînd să explic în doar două-trei rînduri de ce aceste genuri muzicale au devenit atît de atractive, de ce şi-au aflat prozeliţi pe toate meridianele Terrei, de ce au făcut casă bună şi cu jazz-ul: ei bine, vorbim de o muzică de certă complexitate dar indiscutabil accesibilă, în care predomină extraordinara plasticitate şi substanţialitate a melodiilor inspirate, calde, învăluitoare, slujite de pregnanţa nepereche a ritmurilor motorice, de ambientul armonic somptuos, luxuriant, rafinat, de coloritul viu al aranjamentelor instrumentale, de lirismul plin de senzualitate al versurilor niciodată banale, ba uneori adevărate creaţii poetice de înaltă vibraţie precum sunt stihurile semnate de Vinicius de Moraes. Mai putem aprecia muzicalitatea intrinsecă a sonorităţilor limbii portugheze – limba oficială a Braziliei – cît se poate de oportună pentru însoţirea traiectelor melodice.
Toate aceste atribute apar ilustrate cu fervoare nedrămuită, cu emoţia trăirii interpretative dar mai ales cu o aparte disponibilitate pentru acea minuţiozitate de artizan a cizelării, de către Gabriela şi Alex. Odată în plus ei se dovedesc maeştri în selectarea şi ordonarea pe criteriul diversităţii de limbaj şi expresie a materialului muzical inclus în album. De subliniat opţiunea mărturisită a artiştilor de a ocoli cu bună ştiinţă drumurile bătătorite, prin investigarea unor lumi de frumuseţi mai puţin cunoscute, dar desigur, acreditate valoric. În aceeaşi ordine de idei, fie-ne permis să evaluăm cu o notă foarte bună şi cele trei creaţii originale, două compoziţii ale Gabrielei şi una a lui Alex.
Fiindcă mulţi ascultători nu cunosc limba portugheză, vocalista a avut o binevenita idee de a anticipa prin cîteva cuvinte rostite româneşte în introducerile unora dintre piese, esenţa textelor respective.
Pentru exuberanţa, talentul, implicarea cu trup şi suflet în actul devoţiunii pe altarul muzicii, investite de componenţii duo-ului „Brazilian Like” – toată admiraţia mea!
Florian Lungu

1 Carinhoso 5:00
2 Tempo de amor 3:13
3 Aquarela do Brasil 3:48
4 Anotimpuri 3:48
5 Quem te viu, quem te vê 4:03
6 Derradeira primavera 2:56
7 Cicatrizes 3:09
8 Mágoas de Caboclo 3:20
9 Piano na Mangueira 1:58
10 Estate 4:27
11 Influência do jazz 2:26
12 Culorile toamnei 3:56
13 Berimbau 2:57
14 Doce de coco 4:00
15 Sabia 3:42
16 O morro não tem vez (Favela) 2:31
17 Retrato em branco e preto 3:07
18 Amanhã 2:16
19 Summer nostalgia 2:05