Dragi clienți, depozitul nostru se mută în casă nouă. Vă cerem scuze pentru variațiunile de stocuri. Vă mulțumim pentru înțelegere
„Nu i te alături lui Platon decît cu o îmbrățișare și o luptă... Și, asemenea biblicului Iacob în lupta sa de o noapte cu îngerul lui Dumnezeu, nu te desparți de el decît cu o scrîntitură și o binecuvîntare - ambele pe viață.” (Andrei Cornea, Platon, „Opera integrală”, vol.1)
Andrei Cornea este eseist, istoric al artei, clasicist, publicist și filosof.
Este licențiat în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976) și în filologie clasică (1980), domeniu în care a obținut doctoratul în 1994, la Universitatea din Bucureşti.
A tradus din greaca veche Platon („Republica”, Editura științifică, 1986, Teora, 1998; „Philebos”, Editura științifică, 1993; „Theaitetos”, Humanitas, 2012; „Opera integrală”, vol. I, Humanitas, 2021), Aristotel („Metafizica”, Humanitas, 2001, 2006, 2021, ediția a III-a revăzută; „Despre generare şi nimicire”, Polirom, 2009), Plotin („Opere”, Humanitas, vol I, 2003, vol II, 2006, vol III, 2009), Epicur („Epicur si epicureismul antic”, Humanitas și Al.I. Cuza 2016, Humanitas, 2017), Aristofan („Trei comedii. Lysistrata, Viespile, Belşugul”, Humanitas, 2017).
Dintre numeroasele studii de specialitate și eseuri pe care le-a publicat amintim: „Scriere și oralitate în cultura antică” (Cartea Românească, 1988), „Turnirul khazar” (Nemira 1997, Polirom, 2003), „De la Şcoala din Atena la şcoala de la Păltiniş” (Humanitas, 2004), „Când Socrate nu are dreptate” (Humanitas, 2005), „O istorie a neființei în filozofia greacă” (Humanitas, 2010), „Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății” (Humanitas, 2014), „Excepția. O încercare de antropologie filozofică” (Humanitas, 2021).Andrei Cornea a publicat romanele „Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia” (Humanitas, 2015), „Lanțul de aur” (Humanitas, 2017), „Amintiri din epoca lui Bibi” (Humanitas, 2019) și volumele de proză scurtă: „Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002; Humanitas, 2012) și „Povești impertinente și apocrife” (Humanitas, 2009).