Când auzim „strategie abstractă”, ne gândim aproape inevitabil la piese stilizate mutate cu prudenţă pe o tablă de oameni foarte concentraţi, adânciţi în calcule probabilistice. Însă „Kingdoms” reuşeşte să spargă tiparul, îmbrăcând strategia abstractă într-o poveste cât se poate de fermecătoare şi detaliată. În „Kingdoms”, „poziţionarea optimă” se traduce prin „regatul tău se va scălda în aur”, iar „poziţionarea mai puţin optimă” prin „vei fi ciomăgit de trolli, carbonizat de dragoni şi îngropat în datorii”.
Tabla de joc începe goală, cu 5 rânduri şi 6 coloane care aşteaptă să fie umplute. Jucătorii îşi îndreaptă regatele spre prosperitate sau spre pieire aşezând alternativ pe tabla de joc castele, cartonaşe cu resurse şi cartonaşe cu pericole. Suma valorilor cartonaşelor de pe linia şi coloana castelului se înmulţeşte cu rangul acestuia (de la umilele castele de rang 1, care arată mai degrabă ca nişte foişoare, până la impozantele castele de rang 4, doldora de donjoane şi creneluri), astfel încât un dragon strecurat mişeleşte pe prospera ta coloană cu ferme, mină de aur şi castel de rang 4 înseamnă multiplă catastrofă (de fapt, ca să fim riguroşi, de 8 ori catastrofă!). În schimb, înlocuieşte dragonul cu un vrăjitor şi va ploua cu galbeni (ce-i drept, de carton). Alternanţa dintre rolul de monarh iluminat şi sabotor viclean transformă ce ar fi trebuit să fie un joc plicticos cu calcule în distracţie pură şi le arată celor mici măcar un lucru la care le foloseşte matematica: zdrobirea de regate.
„Kingdoms” îşi găseşte lejer loc (datorită cutiei şi componentelor compacte) şi timp (aproximativ 45 de minute) într-o seară de jocuri de societate, mai ales printre cei ce iubesc sabotajele şi au nevoie de un joc în care să-şi ducă intrigile la un nou nivel (am uitat să vă spunem că miza creşte în „Kingdoms” cu fiecare dintre cele 3 epoci), rămânând deopotrivă un mod grozav de a „îndulci” matematica pentru cei mici.