Personaj prezent într-o bogată bibliografie, Gavril Vatamaniuc (supranumit de unii „ultimul partizan”) este un luptător de natură aparte, făcând parte din a doua generație a rezistenței bucovinene.
Caracter puternic și inflexibil, vorbind deschis împotriva regimului, se sustrage urmăririi Securității schimbând mereu adresa și angajându-se pe diferite șantiere, iar când arestarea devine iminentă se retrage în munții din regiunea natală (comuna Sucevița). Rând pe rând, în confruntarea cu trupele de Securitate, camarazii săi sunt uciși sau arestați. Capturat el însuși la 23 septembrie 1955, este condamnat în 1956 la muncă silnică pe viață (pedeapsă redusă în 1963 la 25 ani temniță grea) și este eliberat în prin grațierea generală la 3 august 1964. După eliberare trăiește retras, fără a-și renega idealurile. Personalitatea sa este remarcată de istorici, ziariști și cineaști.
Acest interviu-fluviu a fost realizat în anul 1995 pentru Fundația Academia Civică de doamna Liana Petrescu. Lungile convorbiri purtate la locuința din București a domnului Gavril Vatamaniuc se disting printr-o exemplară înțelepciune a senectuții unui om trecut prin toate restriștile și încercările epocii.