Cartea de fata este o editare prescurtata a volumului cu titlul original in limba germana „Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen” („Din viata Regelui Carol I al Romaniei. Insemnarile unui martor ocular”), ce contine memorii ale regelui redactate de scriitoarea Mite Kremnitz. Volumul infatiseaza biografia si personalitatea acestuia si descrie evenimentele principale (de la nastere pana in anul 1899) petrecute in viata lui si a poporului caruia i-a devenit monarh in 1881.
A fost editat de Sidney Whitman in 1899, ca „o lucrare pe care orice om politic ar trebui s-o consulte daca nu doreste sa ramana in necunostinta de cauza in privinta multor aspecte din istoria politica a vremurilor noastre si mai ales din istoria Chestiunii Orientale”. Este un document istoric de mare interes, care contine, printre altele, scrisori importante din partea printului Bismarck, imparatului Wilhelm, imparatului Frederick, tarului Rusiei, imparatesei Victoria si Napoleon al III lea.
Publicand-o in vremea in care regele era pe tronul tarii pe care o slujea cu iubire si devotament, editorul cartii ne marturiseste: „Daca am insistat oarecum pe indelete asupra caracteristicilor personale ale regelui si a metodelor lui politice, am facut-o pentru a-l ajuta pe cititor sa inteleaga ce fel de om este si astfel sa-si faca o idee clara despre cauza si efect atunci cand apreciaza felul in care aparent imposibilul s-a dezvoltat in realitate. Lucrul acesta pare cu atat mai necesar, cu cat Amintirile… in sine – intr-o masura mai mare un jurnal decat o biografie – sunt concepute intr-un spirit de rara impartialitate. Mai cu seama scrisorile adresate regelui de catre tatal sau – care ne ofera ocazia de a descoperi o relatie fermecatoare intre tata si fiu – fac cinste spiritului neinfricat al celui din urma prin publicarea lor, iar franchetea cu care sunt prezentate situatiile cele mai dureroase nu pot sa nu atraga simpatia si respectul cititorului. Ba chiar cartea contine pasaje pe care multi narcisisti ar evita sa le publice. Dar tocmai aceasta ii imprima pecetea nepretuita a adevarului, lasand in acelasi timp cititorului libertatea totala de a-si formula propriile lui judecati.”