În încercarea de a-şi afirma autonomia, creaţia, viziunea, limbajul, autor-itatea şi drepturile, vrând să iasă din claustrofobia, agorafobia şi oprimarea istorică, autoarele care au contribuit la această antologie resping poetica, estetica ţi educaţia (literar) patriarhală, creînd astfel posibilitatea naşterii unor subiectivităţi diverse, a unor direcţii şi identităţi feministe, asumate, complexe, care pot construi o literatură mai umană, a tuturor experienţelor, poveştilor şi vocilor care au fost sechestrate în conacele (hetero)patriarhilor, pe foile şi între copertele literaturii (hetero)patriarhale.
(Medeea Iancu)