Poeme rostite la Radio 1964-1983
Text stabilit, cuvânt-înainte, note și cronologie de Alexandru CONDEESCU
Ediția a V-a prefațată de Florin IARU și ilustrată de Constatin POPOVICI
Vocea tânărului Nichita poartă, în limpezimea ei, toate caracteristicile poeziei din prima perioadă. Este glasul epocii. În fapt, e şi tonalitatea unei generaţii care ştie că va ocupa scena. Vocea de atunci are un soi de nesiguranţă. Este, în acelaşi timp, deschisă, optimistă, entuziastă, iubitoare. Are încredere în geniul ei şi are în preajmă bucuria unei expresii noi. Gura se îmbată cu noi cuvinte, până mai ieri refuzate. Limba pipăie concepte şi semnificaţii prin intermediul purtătorului absolut, cuvântul. Nu îl interesează geniul, nu îl interesează cariera, gloria. [...]
Deşi multă lume şi mulţi admiratori tind să neglijeze sau să ignore această perioadă, ca fiind văduvită de concept, de filosofie sau de răsturnări spectaculoase ale semnificaţiilor, ea rămâne pură, în superbia ei. Cititorul tânăr, nedus încă la biserica gramaticală complexă a maturităţii, va rezona cu versurile acestea. Acest Nichita tânăr e contemporanul tinerilor de azi. [...]
Odată cu prima maturitate, Nichita îşi schimbă timbrul, aerul şi lumina. [...] Agitaţia tinereţii face loc unui calm şi sumbru, şi olimpian deodată. Printre rânduri, moartea îşi face cunoscută prezenţa. Odată cu descărnarea cuvintelor, când sunetele se eliberează, devin independente şi au parte de o existenţă autarhică, odată cu depăşirea graniţelor tradiţionale ale metaforei şi, mai ales, odată cu ascensiunea în aerul rarefiat al ideilor, poezia şi vocea lui Nichita se schimbă. Acum apar primele pauze ale limbajului, cele care vor ajunge celebre într-un deceniu şi care vor fi imitate religios de adoratorii săi. Acum apare farmecul misterios al felului său unic de a pronunţa şi impune.
(extras din prefața HIS MASTER'S VOICE, semnată de Florin IARU)