Traducere, prefaţă, cronologie şi note de Smaranda Bratu Elian
În romanele poliţiste ale lui Sciascia, ucigaşii nu sunt niciodată daţi în vileag, detectivii sunt mai toţi omorâţi, şi asta înainte ca ei să-şi finalizeze ancheta, firul principal al anchetei intră într-o fundătură, după care anchetatorul începe să rătăcească pe poteci neumblate, există totdeauna un context menit să împiedice limpezirea faptelor; şi, probabil, mai important decât toate, miza romanului nu se situează pe firul anchetei, ci într-un cu totul alt registru, politic, etic, uneori chiar filozofic.
Sciascia e şi în Contextul, ca aproape în tot ceea ce scrie, un scriitor sumbru. Dar tratarea parodică face ca romanul acesta să fie unul dintre puţinele care-i oferă cititorului şi nenumărate prilejuri de a râde, fie şi doar scrâşnit. Ele nu sunt marginale, ci privesc exact contextul în care navighează ancheta.
Dar dincolo de grotescul hilar al situaţiilor şi personajelor, peste ţara imaginară – adică tocmai „contextul“ şi totodată tema reală a romanului – pluteşte un aer de periculoasă demenţă, demenţa unei societăţi care tinde să se sustragă în structurile ei alcătuitoare controlului raţional şi responsabilităţii individuale. (SMARANDA BRATU ELIAN)