Notaţiile unui melancolic al cărui lux este să vadă cum lumea curge inexorabil către un final aşteptat.
* Nicolae Coande
* * *
„După 40 de ani te afli destul de departe de linia de start, departe de frăgezimile entuziaste şi de puritatea zorilor. Eşti fix pe lama subţire a şişului care zburdă în noaptea tuturor spaimelor şi extazelor vinovate şi te balansezi ca un clovn trist. Eşti mai mult viu decât mort şi mai mult mort decât viu. Chiar la mijloc. Bine rumenit pe o parte, aşteptând ca furculiţa destinului să te întoarcă şi pe partea cealaltă. Să sfârâi. Eşti o frigăruie, o bucăţică de vită, suculentă. Parte a unui festin la care nici măcar nu ai fost invitat.”