See moreCinci femei din generații diferite, care provin din lumi diferite, au un singur punct comun: nu vor să mai audă de dragoste și bărbați şi au inventat un alt mod de a trăi. Bărbaţii sunt prezenţi doar prin absenţă, apar în amintirile, în nostalgiile, în visele și în dorinţele lor ascunse. Singura prezenţă masculină acceptată este motanul casei!
O nouă locatară vine într-o zi să le bulverseze viaţa. Juliette află cu uimire regulile casei şi e impresionată de complicitatea, de curajul şi de nebunia acestor femei. Însă ea nu a renunţat încă la dragoste. Va zgudui ea oare convingerile vecinelor sale?
Un imobil şi cinci femei. Un refugiu împotriva deziluziei iubirii sau a iubirii fantasmatice. Poveşti intersectate, tandreţe feminină, apropiere subtilă, din „vecinătatea papucilor". Apoi, o intrusă în căutarea dragostei, care dă totul peste cap. – Doina Ioanid
Amintind de filmul Amélie prin atmosfera cartierului descris de Karine Lambert, Femeile care au renunţat la bărbaţi vorbeşte şi despre un aspect foarte actual, acela al dialogului dintre generaţii. – L'Avenir
„— E frumoasă dragostea, adevărata dragoste.
— Am renunţat la speranţa nebunească de a o trăi.
— În montagnes russes.
— La poligamie.
— La a vrea să apropii Polul Nord de Polul Sud.
— La peticeala zilnică, la a lipi de o mie de ori ce-i făcut bucăţele.
— La a-ţi pierde minţile când descoperi că celălalt nu-i ceea ce părea a fi.
— La a te dilua, a te contorsiona, a-ţi toci aripile pentru a plăcea.
— La a te lăsa dusă cu zăhărelul pentru o mângâiere, un cuvânt blând.
— La a deveni patetică.
— La a-ţi pierde neuronii şi a rămâne dependentă de o relaţie toxică.
— Nu te poţi proteja în dragoste.
— Singura protecţie este abstinenţa!
SUNT NEBUNE!"