Gandacelul

În unele povestiri, Emil Gârleanu surprinde micile vieţuitoare făcând eforturi uriaşe pentru atingerea unui ţel. Micuţa gâză, din povestirea "Gândăcelul", abia ivită pe lume, văzând soarele din care credea că s-a desprins, doreşte să ajungă la el. Face eforturi mari pentru a urca pe lujerul unui crin, având convingerea că va ajunge la acel bulgăre de aur. "Şi-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos şi-l prinse ameţeala. Privi în sus şi se cutremură. Ce - nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului?! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câţiva paşi, şi ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzişoară lătăreaţă, ca o prispă. Acolo o să se odihnească. Şi iar purcese la drum; şi umblă, şi umblă, băiete; şi de-abia ajunse. Iar când a poposit, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, bulgărele de aur scăpătase de amiază." Şi astfel, gândăcelul încrezător în puterile lui, îşi va continua drumul.