„Gene dominante e o carte despre lucrurile care se repetă dincolo de schimbarea vremurilor, a generațiilor. Și despre faptul că oamenii nu se schimbă, de fapt, așa de mult cum ne-am putea închipui. Ei moștenesc și transmit mai departe experiențe tulburi, comportamente, trăsături de familie, „gene dominante“. Nimeni nu e singur! Problemele personale sunt aceleași dintotdeauna, doar decorurile sunt altele. Lumina cade aici mai ales pe niște personaje feminine: fetițe devenite adolescente, tinere femei, una dintre ele mamă a celeilalte, bântuite de aceleași frici, de aceeași teamă difuză, de aceleași obsesii, secrete, vulnerabilități. Ștefania Mihalache ne propune o proză cu puternice accente lirice, în care semnificațiile adevărate ale vieții se arată pornind de oriunde, de la orice: de la niște rufe de spălat, de la un concert în care se repetă versul Push the sky away, de la dorința de a gusta o caisă, de la un concediu la mare – secvențe-interfață pentru varii substraturi. O carte despre noi, oamenii obișnuiți, și, cum se știe, atât de complicați!“ — SIMONA POPESCU
„Când am început volumul, am intuit doar foarte vag întrebările care aveau să mă preocupe pe măsură ce se profilau personajele și întâmplările: Oare e adevărat că sensul unei existențe se desprinde mai bine dacă o privești de la coadă la cap, sau, mă rog, de la un moment t+1 la momentul t? Sau nici așa nu are cu adevărat vreo semnificație? Sau: Oare de câți factori aleatorii depinde conceperea unei ființe? Sau: Oare nu cumva aerul, atmosfera, întâmplările din preajma conceperii unei ființe o vor influența mai mult chiar decât moștenirea genelor? Și așa am ordonat povestirile, astfel încât cartea să se prezinte ca un coming of age in reverse.“
Volumul a fost scris cu sprijinul Burselor și rezidențelor de creație Cărturești, în parteneriat cu Pro Patrimonio și Asociația Maria.
ȘTEFANIA MIHALACHE s-a născut în 1978, la Brașov. A debutat în volum cu romanul Est-falia (Paralela 45, 2004), nominalizat la Marile Premii Prometheus, secțiunea Opera Prima. În 2010 a publicat romanul Poemele secretarei (Cartea Românească). Între anii 2007 și 2018 a scris scenarii de televiziune. În 2012 a obținut titlul de doctor în filologie al Facultății de Litere, Universitatea București, cu o teză despre tema copilăriei în proza românească postdecembristă. În 2019 a publicat volumul Copilăria: Reconstituiri literare după 1989 (Paralela 45), nominalizat la Premiile Observator Cultural și la Premiul „Cartea Discretă a Anului“. În 2016 a debutat în poezie cu volumul Sisteme de fixare și prindere (Nemira), câștigător al Premiului „Matei Brâncoveanu“ pentru Literatură, nominalizat la Premiile Radio România Cultural. A urmat volumul Cronica Akasha (Nemira, 2021), nominalizat la Premiile Radio România Cultural, Premiile Observator Cultural (2022), Premiile Bac-Fest (2021), Premiile Festivalului Național „George Bacovia“ (2022). În 2019 a câștigat premiul pentru proză scurtă Boccace, Franța.