Un roman ca o poezie
La fel ca "Vara in care mama a avut ochii verzi", cartea te poarta cu gandul spre poezie.
Trateaza subiecte greu de dus, dar imblanzite datorita gingasiilor cuvintelor.
Dincolo de drama eroinei care este orfana si infiata sunt abordate si alte subiecte.
Au fost atinse momente atat de dureroase precum: dobandirea independetei, vesnica lupta intre limba romana si rusa si alte aspecte sociale persistente si in ziua de azi.
Cartea e frumoasa mai ales din perspectiva asocierii cu experienta personala, cand fiecare are o gradina de sticla unde stau adunate cioburile care ne-au ranit, ne-au format ca personalitate. Ele nu dispar pentru ca rolul lor este sa ne aminteasca de drumul parcurs si greselile care ne-au dus la desavarsirea omului care suntem azi.
In plus, romanul aproape ca are si o nota optimista, spunandu-ti ca "intr-o luna, mirosul de orfan iese din piele si poti deveni ce vrei tu".