Împăratul Peștilor
-Dumnezeule mare! gemu speriat bătrânul, auzind împuşcătura. Ieşi repede afară din hambar, cuprinzând întreaga curte din priviri. Aceasta era însă pustie. Se îndreptă cât putu de repede înspre partea din spate a grădinii, ce cobora într-o pantă lină.
Bine arăta grădina moşului. Rânduri perfect drepte de viţă de vie, parcele de cartofi, ceapă, roşii şi usturoi cu lujerele lor drepte ca nişte soldăţei, zeci de fire de pătrunjel, mărar şi leuştean ce se unduiau, mişcate de o adiere uşoară de vânt văratec, se etalau mângâiate de razele aurii ale soarelui; mai mare dragul s-o priveşti.
Grădina se termina lângă malul lacului, ce formase demult, demult, chiar acolo un mic cot, creiând un golf din a cărui apă moşul îşi uda, atunci când era necesar, grădina.
Ascuns în spatele unei bătrâne sălcii, tocmai în locul în care apele erau cele mai adânci, neastâmpăratul său nepot în vârstă de numai şase ani, privea nemişcat, foarte încruntat, apa lacului. Alături de el, rezemată de o piatră, se odihnea bătrâna puşcă de vânătoare a moşului, îndreptată cu ţevile înspre oglinda apei. (...)