O istorie medievală paralelă
„Încleștarea regilor”, cel de-al doilea volum din seria „Cântec de gheață și foc” a lui George R.R. Martin, introduce încă de la început un nou jucător în urzeala tronurilor, și anume Stannis Baratheon. Astfel, situația politică și militară a regatului Westeros devine din ce în ce mai complicată din cauza numărului mare de pretendenți la Tronul de fier, toți cu ambiții mărețe, toți încercând alianțe cât mai avantajoase. Pentru o scurtă trecere în revistă, îi avem pe frații Baratheon, Stannis și Renly, îl avem pe Jeoffrey, susținut de Cersei și de mereu imprevizibilul Tyrion, îl avem pe Rob Stark, proaspăt încoronat Rege al Nordului, Theon Greyjoy și tatăl său, care au mai încercat în trecut să pună mâna pe incomodul, dar mereu râvnitul tron, și să nu uităm de prințesa în exil, Daenerys Targaryen.
Este evident că din această țesătură complexă toți au de pierdut mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puțin și acesta este, în opinia mea, marele merit al lui George Martin. Faptul că a creat o lume complicată, un fantasy realist, care ar putea fi considerat o istorie medievală paralelă a actualei Marii Britanii. Martin însuși a afirmat că una dintre sursele importante de inspirație pentru această serie a fost Războil celor Două Roze pentru tronul Angliei dintre casele Lancaster și York (vezi casele Lannister și Stark). Și dacă nu ar fi dragonii prințesei Daenerys, puținele aluzii la uriași, copiii pădurii, magie, dacă nu ar fi mențiunile despre Ceilalți și cei doi morți care, totuși, au revenit într-un fel la viață, am putea uita complet că avem de-a face cu o scriere fantasy.
În jocul tronurilor, câștigi sau mori
În ceea ce privește personajele, în afară de Tyrion Lannister și, poate, Arya Stark și Daenerys Targaryen, ceilalți participanți la acțiune sunt conturați destul de bidimensional. Se înscriu sub un spectru restrâns de trăsături de caracter și acționează în consecință. Nu am citit decât primele două volume și până acum nu a existat o evoluție evidentă a personajelor sau o prezentare mai în profunzime a acestora. Cu toate acestea, acțiunea cărții este mereu surprinzătoare datorită faptului că George Martin a înțeles că într-un asemenea joc este imposibil să conturezi un personaj negativ care, inevitabil, pierde și unul pozitiv care, bineînțeles, câștigă. „În jocul tronurilor, câștigi sau mori” este vorba reginei Cersei. După această regulă scrie și Martin, care adaugă, astfel, realism cărții. Victoria ține, în mare parte, de alianțele pe care le ai, de șansă și, de ce nu, de puțină magie. Nu este suficient să fii încadrat în categoria personajelor bune pentru a izbândi. De fapt, este destul de greu, în „Cântec de gheață și foc”, să fii încadrat într-una dintre cele două tipuri de personaje. Totul depinde din perspectiva cărui personaj privești.
Material scris de Răzvan Kos
