Ion

,,Probabil cel mai cunoscut roman al literaturii române (id est cel mai citit, raportându-ne, desigur, mai ales la publicul larg, care asigură o astfel de notorietate), Ion îşi merită celebritatea şi la 99 de ani de la apariţie. Cu toate regimurile politice succesive, n-a avut neşansa niciunei cenzuri, n-a lipsit din nicio programă din învăţământul obligatoriu sau academic şi fiecare epocă, indiferent de gradul de ideologizare, a găsit în acest text resurse interpretative solide. În 1920, date fiind recenta unire şi apropiata reformă agrară din 1921, desigur că receptarea a fost una simpatetică – emoţiile colective încă se resimţeau în societatea românească. La succesul romanului va contribui şi girul categoric al lui Lovinescu, apoi al întregului cor critic ce va intona laudativ un adevărat imn hermeneutic, definit de coordonatele binecunoscute: epopeicul şi tragicul, organicitatea şi arhitectura solidă, realismul şi naturalismul, poematicul şi dramaticul etc. (excepţiile, puţine, între care cea mai cunoscută rămâne a lui Arghezi, n-au avut niciun ecou notabil).”