„Un zguduitor poem de dragoste inchinat Istanbulului...” (John Ralston Saul)
Patru prizonieri stau inchisi in celula unui centru de tortura. Atunci cind nu sint maltratati, ei spun pe rind povesti despre Istanbul, istorisiri ca un balsam impotriva durerii si fricii, exercitii de rezistenta, si nu un mijloc de a uita unde se afla. Tortura nu-i dezumanizeaza, sentimentele bune nu li se sterg din minte, iar furia tortionarilor se dezlantuie. Pornind de la destinul celor patru oameni inchisi in celula cu numarul 40, romanul ajunge treptat sa reflecte viata locuitorilor Istanbulului de la suprafata, cu suferintele si visurile lor, si sa aiba in centrul sau marele oras, asa cum se vede el in oglinda trecutului si in cea a prezentului. Aparent inspirat din viata politica, romanul Istanbul Istanbul transcende durerea, tristetea si melancolia si-si cauta salvarea in speranta, iubire si in puterea imaginatiei.
„Nu trebuie sa gasim cai prin care sa ne limitam libertatea. Dimpotriva, trebuie sa incercam sa ne depasim limitele si restrictiile, iar atunci cind reusim, sa fim pregatiti sa platim pretul pentru asta.” (Burhan Sonmez)
„Istanbul Istanbul se construieste din tensiunea dintre peretii unei celule de inchisoare si nemarginirea imaginatiei, dintre granitele vulnerabile ale trupului si din adincurile nesatioase ale mintii. E un roman care ravaseste si fascineaza, inevitabil si de neuitat.” (Dale Peck)
„Istanbul Istanbul creeaza un spatiu al sau, atit al culturii urbane, cit si al profunzimii filosofice, cu forma sa stratificata si sensurile multiple, asemenea scrierilor clasice. Este o viziune diferita si autentica a Istanbulului.” (Mesele Literary Magazine)