Comparate adesea cu scrierile lui Lewis Carroll, textele lui Hiromi Kawakami prezintă de asemenea influenţe din Gabriel García Márquez şi J.G. Ballard, după cum recunoaşte însăşi prozatoarea, iar Jurnalul unei nopţi nedesăvîrşite nu face excepţie. Veţi descoperi aici trei poveşti care vă vor rămîne în minte şi vă vor bîntui mult timp după ce le-aţi citit. „Sînt mama ta, Hiwako dragă!”, insistă şarpele încolăcit pe stîlp în casa unei femei. Într-o familie ce trebuie să aibă prin lege nici mai mult, nici mai puţin de cinci membri, o fată e singura care-şi poate vedea fratele dispărut. Un personaj straniu fuge în noaptea fără sfîrşit, asaltat de omul-cîrtiţă, de băieţelul care aruncă zvîrlugi şi de păsările kiwi, în vreme ce iubita sa se sfărîmă în mii de bucăţi, înviată şi reînviată necontenit. În universul real se insinuează un altul, un vis în vis, o lume absurdă, cosmogonică, sinuoasă, plină de simboluri care aşteaptă să fie descoperite.
„Trei poveşti evocatoare, ivite parcă din caietele lui Kafka, ce descriu transformări stranii pe care le suferă unii oameni absolut obişnuiţi în timp ce-şi văd de vieţile lor. [...] Hiromi Kawakami lasă un semn de avertizare pe harta lumii literare japoneze: de-aici încolo e tărîmul dragonilor, sau al şerpilor şi al fantomelor, în orice caz. Uimitor, straniu şi minunat.” (Kirkus Reviews)
„În Japonia, ficţiunea cea mai interesantă şi mai apreciată în prezent e scrisă de femei. Poate de aceea reinterpretarea miturilor premoderne pare a fi o tendinţă în rîndul generaţiei actuale de scriitori japonezi. Pînă la urmă, în folclorul ţării, femeile reprezintă adesea ameninţări transgresive faţă de ordinea simbolică. Aşadar, cine poate fi mai potrivit să revendice aceste poveşti, să le sondeze puterile ascunse şi să le arunce în lupta împotriva exceselor unei noi epoci?” (Los Angeles Review of Books)
„Hiromi Kawakami reuşeşte să ne arate cît de indiferenţi am devenit la misterele şi ciudăţeniile vieţii de zi cu zi, la felul straniu în care oamenii pot să dispară oricînd din viaţa noastră şi la sentimentul de doliu, jale şi gol lăuntric pe care ei îl lasă în urmă.” (The Japan Times)