Vezi mai multeSandra Newman a predat cursuri de literatură şi de creative writing la Temple University şi la Chapman University şi la University of Colorado şi are o intensă activitate publicistică în presa londoneză – The Observer, Telegraph şi Mail.
„Mark Twain a început să muncească la vârsta de 11 ani (când a murit tatăl său). Şi tatăl lui Conrad şi tatăl lui Melville au murit când fiii lor aveau 11 ani. Chiar dacă poate părea o coincidenţă măruntă, cititorii noştri de 11 ani, care se gândesc cu toată seriozitatea la o carieră literară, nu trebuie să îşi rateze şansa. Ştiţi ce aveţi de făcut!“ - Sandra Newman, din capitolul „Începem să avem şi americani“
„Cum e cu putinţă ca o carte să fie absolut ireverenţioasă şi, în acelaşi timp, atât de plină de înţelepciune şi de informaţii?! Trebuie să fie un truc, care numai Sandrei Newman îi reuşeşte, cu un umor devastator.“ - Thomas Cathcart, Daniel Klein
Marile Cărţi, care pe cei mai mulţi dintre noi ne înspăimântă, marile drame renascentiste printre care am reuşit să ne strecurăm cu abilitate în adolescenţă, ediţiile de clasici, prăfuite, dar atât de elegante şi de neatinse pe raftul lor, toate ne fac să ne simţim vinovaţi că nu le-am frunzărit niciodată.
Pornită în misiunea de a repune marile opere la locul cuvenit, Sandra Newman oferă un ghid de lectură fără pereche, purtându-şi cititorii, în bucle ludice şi erudite, printre delicatese literare captivante, de la grecii antici pe drumul spre modernism, trecând prin paralele între Rabelais şi Southpark, Jane Austen şi Sex and the City, Jonathan Swift şi Jon Stewart, dezvăluind umorul original şi pericolele care au lansat marii autori spre celebritate. Bijuterii pop culture, poveşti cu farse literare, ironii ale sorţii ce i-au copleşit pe titani şi cronici proaste pentru volume ce aveau să devină clasice.
Uite cum stau la rând marile tomuri ale literaturii copleşindu-te şi tachinându-te cu dimensiunile şi dificultatea lor şi atunci, te întrebi: care sunt cele mai importante şi, mai ales, de ce? Şi, în ultimă instanţă, la ce bun?
De ce mai toate scrierile despre clasici conţin cuvinte ca „lucrare seminală“ sau „œuvre“.
Ce înseamnă postmodernismul? Mă scot doar cu introducerea? Acum te poţi bucura de clasici fără nicio teamă, fără niciun complex. Ghidul de supravieţuire te va purta fără nicio durere prin cotloanele literaturii, secol cu secol: de la tragedia greacă antică până la romanul modern trecând prin Beowulf, Chaucer, Shakespeare, poezia romantică, Tolstoi şi Proust. Vei găsi o esenţă inteligentă şi plină de umor despre intriga din coloşii literaturii, definiţii neconvenţionale ale curentelor literare şi amănunte inedite din viaţa titanilor. Fiecare lucrare este clasificată după criteriul importanţei, al accesibilităţii şi lucidităţii, cu note de la 1 la 10. Astfel, vei putea hotărî singur ce merită să citeşti şi ce poţi lăsa pe altă dată, fără niciun sentiment de vinovăţie. Ţi se vor limpezi toate lecturile şi vei înţelege de ce, şi mai ales dacă, trebuie să revii asupra celor abordate. Şi, categoric, te vor face să pari mai deştept decât eşti.
„Sandra Newman aruncă un colac de salvare celor care sunt pe cale să se înece în ceea ce li s-a spus că ar fi literatură occidentală obligatorie. Cartea oferă o vitală trusă de prim-ajutor.“ - Evan Dobelle
„În vremuri în care femeile încă erau considerate un cadou acceptabil pentru o zi de naştere, statutul lui Sappho nu cunoştea precedent.“ - Sandra Newman, din capitolul „Grecia, leagănul civilizaţiei greceşti“
„Printre alte lucruri, ca aproape orice om normal, aş fi mai fericită dacă literatura occidentală nu ar fi atât de «albă» şi de «masculină» pe cât este.
Ca aproape orice om normal însă, sunt neputincioasă şi nu îmi rămâne decât să beau un pahar şi să nu mă enervez. C’est la vie, care după cum ştie oricine, nu e un castron cu cireşe. Şi chiar dacă ar fi, «masculii albi» le-au mâncat pe toate în secolele trecute, iar nouă, celor rămaşi, nu ne-au lăsat decât să spălăm castronul. Să recunoaştem însă, că atunci, când erau plini de energia sănătoasă a cireşelor, «masculii albi» scriau cărţi valabile.“ - Sandra Newman, din Introducere Jennifer Buchanan
„[…] Sandra Newman a reuşit să fie ireverenţioasă, dar nu lipsită de respect. Ea nu se teme să tragă soclul de sub unii dintre autorii noştri sacri şi o face întotdeauna cu dragoste şi, important, în cunoştinţă de cauză. Spre exemplu, atunci când scrie despre Henry James că frazele sale sunt un soi de „Mare Zid Literar» […].
În realitate, unele fraze din Cupa de aur pot fi citite şi din spaţiu. Desigur, urmează o discuţie subtilă şi şăgalnică.“