Lumina din umbra mamei

CINE A FOST EA? Ea însăși o fi aflat până la sfârșitul vieții? Sau poate doar în clipa când s-a desprins din coaja trupului? Sau nici atunci? Când eram mică, mi se părea că o cunosc foarte bine. Prima mea carte va fi cartea noastră. Voi strânge aici unele dintre gândurile, visurile și frustrările pe care ea le-a închis în cele câteva zeci de rânduri scrise. Nu le voi transcrie decât pe cele cărora le găsesc un sens dat de evenimente pe care le pot povesti. La restul rămâne să meditez. *** P.S. Am recitit paginile scrise de mine și am descoperit cât de mult semăn cu mama. Nu e vorba de personalitate, ci de curenții interiori ce ne determină acțiunile. Și asta se reflectă în ritmurile noastre atunci când scriem, atât de asemănătoare, în ciuda faptului că noi două nu prea eram niciodată de aceeași părere în vreo privință. Să fie acordul acesta o reminiscență a vremii când inima mea urma ritmul inimii ei, când ființa mea creștea înconjurată, ca de o aură, de energiile învolburate ale ființei ei? Astăzi, rândurile ei cuprinse între rândurile mele, având același puls, amintirea ei, ca o perlă rotunjită de propria-mi făptură, îmi dau un sentiment ciudat, de parcă aș purta-o pe mama în mine, de parcă aș fi însărcinată cu ea...