Negru pe alb de Constantin Negruzzi poate fi considerată, deşi tipărită cu întârziere, după cum se întâmpla deseori în secolul XIX, prima carte de proză românească. Genul este acela clasic al scrisorilor fără destinatar precis, un soi de scurte proze descriptive sau analitice, în care subiectul propriu-zis nu contează decât în mică măsură. Ne-au lăsat lucruri asemănătoare toţi scriitorii paşoptişti, romanticii noştri, Alecsandri, Russo, Kogălniceanu, ca şi urmaşi ai lor precum Odobescu şi, scriind în epoca ulterioară a Junimii, paşoptistul, şi el, Ion Ghica. Prozele lui Negruzzi sunt inteligente, pline de haz, scrise cu fineţe artistică. Dincolo de marea lor valoare literară, ele constituie şi un document pentru lumea românească din prima parte a secolului XIX.
NICOLAE MANOLESCU