Vezi mai multe...în ultimul an de liceu, am trecut prin cumpăna care m-a dus până în pragul morţii clinice, mă îmbolnăvisem de encefalită, confundată cu o gripă. Astfel am fost îngrijită în infirmeria internatului, de o asistentă în vârstă, care nu a vrut să spună, poate nici nu avea ce spune, cu ce m-a tratat, în afară de aspirină, piramidon şi lămâie, salvându-mă...
Despre acest eveniment nefericit, am povestit pe larg in alta carte, iar in ceea ce priveste moartea clinica, din care unii bolnavi se trezesc instantaneu, părerile medicilor sunt diferite ca şi urmările acestui fel de reîntoarcere la viaţă. Persoane avizate susţin că după o astfel de revenire, unii pacienţi capătă abilităţi para- psihice, însă în cazul meu le aveam, deja, nativ. Posibil, ca respectivul caz, să fi contribuit la întărirea potenţialului meu parapsihologic, de mai târziu. In timpul lungii convalescenţe, entităţi distincte mă purtau prin locuri şi întâmplări pe care le regăsesc acum, în derularea grăbită a unui prezent continuu...
Când lucrurile au intrat, în sfârşit, pe fagaşul normal, am simţit dorinţa de a cunoaşte, de a pătrunde în adâncurile necunoscute ale vieţii. Am citit, am studiat, cărţi din diferite domenii ale ştiinţei, care mi-au deschis noi orizonturi gândirii, şi cunoaşterii. Astfel am observat că din descoperirile făcute de către cercetătorii teoreticieni, sunt domenii ale ştiinţelor, în care aproape 50% din aceste teme, cu toate cercetările asidui făcute asupra lor, rămân încă, neelucidate.
Simt nesfârşirea spaţio - temporală, purtând într-un halo de energie miliardele de timpi colaterali, în fluctuaţii de pâlpâiri mai puternice sau mai slabe, ale sistemelor finite, vii sau nevii, care apar şi dispar, conform statutului lor existenţial aflat în cadrul permanentei prefaceri a energiilor Cosmice...
Când prin transcenderi volitive sau spontane, ajung în lumi necunoscute, acolo pare că exist, deja, angrenată, în conjuncturi ale căror acţiuni se desfăşoară într-un mod firesc, în relaţii cu personajele care fac parte din viaţa respectivă. Atunci nu-mi pun niciodată întrebări, ca şi cum la trecerea între lumi, ceva, creează un hiat, pentru a mă desparte de amintirile celorlalte vieţi, foste sau prezente...
Despre transcenderi, despre spiritele care mă contactează, voi povesti lucruri, care probabil se petrec şi altor persoane, într-un anumit grad, însă acestea au un lapsus al percepţiei respective, atunci când trăiesc ceva de acest gen. Privind lucrurile, prin materialitatea necesităţilor vieţii, omul uită sau nu cunoaşte nimic despre partea ancestrală, nemuritoare, a fiinţei sale. Această calitate intrinsecă a firii umane, se evidenţiază, la cei care o au, prin bucuria de a iubi, a trăi liberi prin propria muncă cinstită, preocupaţi mai mult de fericirea lor şi a celor din jur, decât de avere...