Jurnal de bord al singuratatii si debusolarii individului intr-un megalopolis, multe din poemele Angelicai Stan pot fi citite si ca un jurnal al lucrurilor, la randul lor, agresate. Bucuriile si frustrarile con-locuirii constituie, la urma urmei, si clipa si eternitatea trecerii prin lume a formelor materiale. Poezia nu-i decat consemnarea acestor miscari milimetrice, invaluitoare, decat inregistrarea acestor impulsuri contrapunctice si contradictorii. In acest sens, Angelica Stan isi apropriaza cumva acea perspectiva de dinauntrul lucrurilor insele (inspirata ori nu de Francis Ponge din ”Le Parti pris des choses”) si face asta deschis, inca de la primul poem al volumului.
Angelica Stan a debutat la 17 ani în revista “Flacara – Foaie pentru minte, inimã şi literaturã”, la rubrica ţinută de Geo Dumitrescu. În 1987 a câștigat Marele Premiu la Concursul Național de Poezie “Nicolae Labiş”, Suceava. Editorial a debutat în 1999 cu volumul de poeme “Bumerang”, prin câștigarea concursului de debut la editura Cartea Românească. A publicat apoi volumele de poezie “Testul Umbrei” (Vinea, 2005), “Clona” (Vinea, 2009), ”spații intermediare” (Tracus Arte, 2016) și ”produse miraculoase” (Paralela 45, 2018). A mai publicat grupaje de poeme în revistele România Literară, Luceafărul, Calende, Ramuri, Convorbiri Literare, Tomis, Poesis International. În perioada 2015-2019 a urmat cursurile de scriere creativă organizate de Revista de Povestiri și în 2017 a debutat în proză, cu o povestire apărută în revista ”Iocan”.
Angelica Stan este arhitectă cu specializare în urbanism, conferențiar în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București, Departamentul de Proiectare urbană și peisagistică. A publicat mai multe volume și articole de specialitate.